Despre Dan

Vreau să vă povestesc puțin despre Cirstea Dan Florin. Nu vreau să lăsăm aceste cazuri să devină statistici. Dan, tatăl meu, avea 56 de ani în noiembrie 2023 când a decedat. El a participat ani de zile la "Telemaratonul Speranței" în calitate de redactor, pentru a ajuta la strângerea de fonduri pentru copiii cu distrofie musculară. Făcea aceste lucruri în timp ce lucra două schimburi unul după altul, pentru a-i asigura mamei mele mai mult timp pentru creșterea mea. Îmi amintesc că ajungea acasă nedormit și își făcea timp să mă ducă la ultimele filme "Star Wars" sau "Harry Potter" la cinema, eu voiam sa le vizionez doar cu el. Adormea din când în când în timpul peliculelor, dar nu prea mult, pentru că trebuia să povestească cu mine după film. A petrecut 18 ani în compania Valeo, a doua lui casă, 16 dintre acești ani fiind ca reprezentant votat al angajaților, ajutând împreună cu ceilalți reprezentanți angajatii acestei companii. A fost un tată iubitor, un sot iubitor, un unchi iubitor, un naș iubitor, nu a apucat, din pacate, sa fie un bunic iubitor. Nu am întâlnit persoană care să aibă ceva rău de spus despre el. A făcut toate aceste lucruri având o copilărie foarte grea, fiind nevoit să muncească de la vârsta de 15 ani și să trimită tot salariul său în casa părintească. Nu a fost un om perfect, nimeni nu este, însă pentru mica comunitate din care a făcut parte a fost o persoană foarte iubită, a ajutat întotdeauna pe unde a putut, iar când a avut nevoie de ajutor, a fost întâmpinat de un rezident arogant și lăsat să aștepte în dureri cumplite pe un scaun incomod, luat peste picior în timp ce rezidentul completa lejer niște documente. Apoi lasat sa se chinuie intr-un salon de spital in timp ce medicii primari erau in "weekend". Când a avut Dan nevoie de ajutor, sistemul a fost indiferent. Haideti sa distribuim aceasta postare, cu aceasta ocazie poate dam curaj mai multor oameni sa isi spuna povestea.